De la Publicitate Enciclopedica

Martisor

• Martisoarele se poarta o perioada de timp bine determinata, dupa care se agata in copacii care urmeaza sa infloreasca. Procesul scoaterii martisoarelor a fost legat de paracticile de previziune a vremii. In sud, spre exemplu, oamenii cred ca ar trebui sa-ti dai jos martisorul doar atunci cand vei observa un stol de berze...

---

Despre martisor

An de an sarbatoarea de 1 Martie ne readuce speranta, optimismul, credinta în mai bine si spor la toate. Din înclestarea frigului cu razele soarelui, a întunericului cu lumina, dupa ultimele zvârcoliri din zilele babelor, învinge viata, primavara, soarele. Acest triumf al reînvieri si regenerari nu putea fi invocat decât prim Martisor-pecare îl daruim celor dragi la 'cap de primavara'. Snurul alb si rosu cu o amuleta(banut, o scoica) l legau parintii la mâna copiilor, îl daruiau flacaii fetelor, îl shimbau fetele între ele cu sens de urare de noroc, de sanatate ca 'argintul curat, ca piatra de râu, ca scoica din ape'. Martisorul daruit în zorii primei zile din Martie se purta 9-12 zile, uneori chiar pâna la vederea primului pom înflorit, apoi se atârna de ramurile înflorite, crezându-se ca tot astfel va fi si anul celui care l-a purtat.

În Dobrogea martisorul se purta pâna sa venirea berzelor, apoi era aruncat spre analtul cerului ca norocul sa fie 'mare si înaripat'. 'Martisorul' era un dar ce-si trimiteau românii, unul altuia, în ziua de 1 Martie. Se constituia dintr-un banut de aur spânzurat de un gaietan de matase împletit cu fire albe si rosii, pe care persoana ce-l primea în dar îl purta la gât pâna când întâlnea cea dintâi roza înflorita, pe crengile careia depunea apoi darul primit. Banutul însemna îmbelsugarea, firele albe si rosii ale gaietanului simbolizau fata alba ca crinul si rumena ca roza, iar ofranda facuta reginei florilor era o salutare poetica adresata primaverii.

În satele Transilvaniei Martisorul rosu-alb din lâna se agata la porti, ferestre, la coarnele animalelor, la strungile oilor, la tortile galetilor, pentru îndepartarea deochilui, a spiritelor malefice, pentru invocarea vietii, aputerii regeneratoare care se credea ca ar fi stimulata prin însasi 'culoarea vietii'. Prima zi a lui Martie se numea în calendarul traditional al satelor carpatine si Drogobete, când fetele se spalau 'cu apa de omat' ca sa fie 'curate, frumoase, albe ca neaua'.

Bihorenii credeau ca însasi apa de ploaie adunata de 1 Martie sau din 'zilele babelor' te face frumos si sanatos, iar în Banat se îndatina ca fetele sa adune stropii de apa sau nea de pe frunzele fragilor din padure sa se spele pe obrajori rostind descântecul 'drogobetelui de dragoste': 'Floare de fraga/ Din luna lui Mart/La toata lumea sa fiu draga / Urâciunile sa le desparti'.... mai mult...^[1]