Ieftin
De la Publicitate Enciclopedica
Bibliografie
Ieftin
IÉFTIN, -Ă, ieftini, -e, adj. 1. (Adesea adverbial) Care are un preţ (relativ) mic, care nu costă scump; convenabil. ♢ Expr. (Adverbial) A scăpa ieftin = a scăpa dintr-o situaţie dificilă fără urmări serioase sau neplăceri (prea mari). 2. Fig. Lipsit de originalitate; comun, banal; trivial. Glumă ieftină. [Var.: iéften, -ă adj.] – Din ngr. efthinós.
Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998
Ieftin ≠ costisitor, scump
Dicţionar de antonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002
IÉFTIN adi. v. banal, comun, neoriginal.
Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002
IÉFTIN adj. avantajos, convenabil, jos, mic, scăzut, (Transilv. si Ban.) lesne. (Preţuri ~.)
Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002
iéftin adj. m. (sil. ie-), pl. iéftini; f. sg. iéftină, pl. iéftine
Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002
IÉFTIN ~ă (~i, ~e) 1) şi adverbial (despre lucruri) Care costă puţin; cu preţ redus; necostisitor. Produse ~e. ♢ ~ ca braga foarte ieftin. A scăpa ~ a ieşi cu minimum de neplăceri dintr-o situaţie dificilă. (A fi) ~ la vorbă a vorbi mult şi (de obicei) fără rost; a-i plăcea să flecărească. 2) fig. Care nu are nimic de preţ, important; lipsit de originalitate; obişnuit; banal; comun; neoriginal; ordinar. Glumă ~ă. /<ngr. efthinos
Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002
iéftin (iéftină), Adj. – 1. Care are un preţ mic, convenabil. – 2. (Înv.) Generos, mărinimos. – Var. eftin, (i)eften. Ngr. εὐθινός (Roesler 568; DAR), cf. ngr. φτηνός, bg., sb. jevtin. – Der. ieftinătate, s.f. (calitatea de a fi ieftin); ieftini, vb. (a scădea preţul; înv., a fi milostiv); ieftenşug, s.n. (înv., milă; înv., ieftinătate); (i)eftineţe, s.f. (înv., milă); (i)eftinie, s.f. (milă), înv.
Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966
IEFTINÍ, ieftinesc, vb. IV. Tranz. şi refl. A (se) vinde cu preţ mai mic decât înainte; a (se) reduce costul, preţul (mărfurilor, serviciilor, lucrărilor etc.). – V. ieftin.
